De ce scade Traian Basescu?

Daca ritmul manipularilor va fi mentinut, pana la prezidentiale vom incepe sa ne indoim si cum ne cheama. Cele trei sondaje de opinie CURS, BCS si CCSB realizate in aceeasi luna, dar cu rezultate foarte diferite, sunt o dovada clara in acest sens.

Cel putin doua dintre ele sunt gresite, intentionat sau nu, ceea ce ne face extrem de curiosi in privinta celor care le-au comandat. Cel mai controversat, sondajul CURS, a facut subiect de infinit breaking news la Realitatea TV tocmai pentru ca il plaseaza pe Traian Basescu cu 9% procente mai jos decat sondajul CCSB, la un “minim istoric” al mandatului sau.

Ce-o fi de inteles din toata aceasta nebunie?

In primul rand faptul ca evidenta coalitie anti-Basescu functioneaza cu toate motoarele pornite, perfect sincronizata. Inducerea convingerii ca presedintele este intr-un picaj electoral reprezinta principalul cal de bataie al momentului pentru demobilizarea electoratului sau si decredibilizarea actiunilor viitoare ale lui Traian Basescu, care sa fie imediat puse pe seama disperarii.

Pe de alta parte, cele trei sondaje au totusi un element comun – trendul, iar acesta este, in cazul lui Traian Basescu, descrescator. Este deci probabil ca popularitatea presedintelui sa fie, intr-adevar, in scadere, nu atat de accentuata pe cat vor sa acrediteze dusmanii sai, dar incontestabila.

De ce, oare?

O explicatie, general valabila, este ca exercitiul functiei erodeaza. In plus, Traian Basescu nu si-a anuntat oficial candidatura si nici nu a turat inca motoarele de campanie.

O alta explicatie, a momentului, este criza. Traian Basescu si-a asumat in mod explicit toate masurile anticriza. El a vorbit pentru prima oara de inghetarea salariilor, despre modificarea pensiilor speciale, despre interzicerea cumulului pensie – salariu de la stat.

Sunt masuri corecte, dar nepopulare, iar pretul lor electoral este cert. Au totusi si un avantaj, mai ales intr-o tara ca Romania, unde poporul se simte cu mult mai bine atunci cand vede o mana forte la conducerea tarii. Pe asta si mizeaza probabil Traian Basescu. In plus, ele multumesc electoratul de dreapta, din mediul privat, abandonat in toamna de dragul bugetarilor.

Nu e de ignorat nici operatiunea sistematica si concertata de discreditare a presedintelui, orchestrata de moguli. Chiar daca, probabil, nu sunt responsabili pentru toate cele imputate de presedinte, chiar daca unele dintre atacurile acestuia la adresa presei sunt total nejustificate, nimeni nu poate nega ca televizunile de stiri, cel putin, sunt orientate cu obstinatie anti-Basescu.

Daca stirile mai pastreaza aparentele, in talk-show-uri sunt invitati si isi fac numarul cu maxima agresivitate preponderent oameni care au o aversiune viscerala fata de Traian Basescu.

Ce alta explicatie poate avea, de exemplu, mediatizarea constanta a lui Victor Ciorbea, scos brusc de la naftalina istoriei pentru a-l demoniza pe presedinte? Asa se face ca totul, de la arestarea lui Becali, la gripa porcina din Mexic, este, nu-i asa, efectul unei manipulari/intoxicari/perdele de fum pusa la cale de Traian Basescu.

Dar daca Traian Basescu va pierde alegerile, asta nu se va intampla in principal din cauza mogulilor si a erodarii in functie. El va deconta nu numai efectele crizei, ci, mai ales, pe cele ale dezmagirii pe care a provocat-o in ultimele luni.

Cine mai e Traian Basescu?

Ascensiunea lui Traian Basescu a fost aceea a unui personaj antisistem, diferit de restul politicienilor, frust pana la badaranie, dar perceput ca onest, capabil sa-si dea demisia din Parlament pentru a fi anchetat penal si mereu gata de lupta in numele propriilor principii, singur impotriva tuturor.

El a inventat tepele din piata Victoriei, el a denuntat sistemul ticalosit, el a vorbit despre mafia personala a lui Adrian Nastase, lui i-a fost atribuita ofensiva DNA impotriva coruptiei din politica. A hartuit guvernul liberal in numele principiilor pentru care a fost ales in functie si de aceea a si fost reconfimat zdrobitor la referendum. De asta a intrat in razboiul devastator cu Dinu Patriciu, razboi care transformat Romania in camp de lupta.

Si timp de 4 ani electoratul i-a ramas alaturi, cu erodarile inevitabile mandatului.

De la localele de anul trecut, insa, ceva a inceput sa schimbe, atunci cand, explicand alegerea baronilor in fruntea consiliilor judetene presedintele a spus ca poporul nu alege mafioti. Putea fi un accident, dar n-a fost.

In campania electorala, presedintele, care-si asumase blocarea legii pensiilor pentru ca nu era fundamentata, a devenit avocatul populist al aberantei legi privind lefurile profesorilor. A promulgat-o si a garantat aplicarea ei dupa alegeri. A mintit grav, devenind partas la fraudarea morala a votului.

Dupa alegeri a binecuvantat un Guvern in care au intrat exact oamenii pe care i-a demonizat, mafia lui Adrian Nastase, suspecti de colaborare cu Cosa Nostra, cu nimic mai buni decat Patriciu si Fenechiu. A chefuit cu ei de Anul Nou, a tacut la impartirea nerusinata a cascavalului care, practic, a blocat activitatea guvernului.

N-a cracnit la feudalizarea Romaniei si a incercat sa acopere enormitatile periculoase din noile coduri penale, a mangaiat pe cap politia corupta. A lasat neclarificate suspiciuni grave in privinta afacerilor familiei sale, a tolerat ambitiile poltice ale beizadelei si a intrat in conflict cu lideri ai societatii civile care, de-a lungul timpului, si-au pus pielea in bat pentru a apara, alaturi de el, anumite valori.

A facut toate acestea pentru ca Romnia sa aiba un Guvern puternic la vreme de criza, vor spune aparatorii sai. Dar inainte de alegerile din toamna presedintele dadea garantii ca, orice ar fi, nu va face niciodata compromisuri care sa lezeze principiile dupa care se condusese pana atunci. Si exact asta a facut. O fi meritat pretul?

Aceste actiuni sau, dimpotriva, inactiuni l-au transformat pe Traian Basescu intr-un personaj foarte indepartat de cel care in 2004 castiga cele mai dramatice alegeri ale Romanei, dupa 1989. O rebranduire a produsului politic, dupa 4 ani, era necesara, insa noul Traian Basescu arata o schimbare in substanta produsului politic.

Practic, in cateva luni el a demontat impresia ca e altfel decat ceilalti politicieni. S-a autoredus la conditia de inca “un rau” intre celelalte rele ale politicii. Ramane de stabilit doar daca e un rau mai mic sau mai mare decat competitorii sai.

Sursa http://www.ziare.com