De ce scade Traian Basescu?

Daca ritmul manipularilor va fi mentinut, pana la prezidentiale vom incepe sa ne indoim si cum ne cheama. Cele trei sondaje de opinie CURS, BCS si CCSB realizate in aceeasi luna, dar cu rezultate foarte diferite, sunt o dovada clara in acest sens.

Cel putin doua dintre ele sunt gresite, intentionat sau nu, ceea ce ne face extrem de curiosi in privinta celor care le-au comandat. Cel mai controversat, sondajul CURS, a facut subiect de infinit breaking news la Realitatea TV tocmai pentru ca il plaseaza pe Traian Basescu cu 9% procente mai jos decat sondajul CCSB, la un “minim istoric” al mandatului sau.

Ce-o fi de inteles din toata aceasta nebunie?

In primul rand faptul ca evidenta coalitie anti-Basescu functioneaza cu toate motoarele pornite, perfect sincronizata. Inducerea convingerii ca presedintele este intr-un picaj electoral reprezinta principalul cal de bataie al momentului pentru demobilizarea electoratului sau si decredibilizarea actiunilor viitoare ale lui Traian Basescu, care sa fie imediat puse pe seama disperarii.

Pe de alta parte, cele trei sondaje au totusi un element comun – trendul, iar acesta este, in cazul lui Traian Basescu, descrescator. Este deci probabil ca popularitatea presedintelui sa fie, intr-adevar, in scadere, nu atat de accentuata pe cat vor sa acrediteze dusmanii sai, dar incontestabila.

De ce, oare?

O explicatie, general valabila, este ca exercitiul functiei erodeaza. In plus, Traian Basescu nu si-a anuntat oficial candidatura si nici nu a turat inca motoarele de campanie.

O alta explicatie, a momentului, este criza. Traian Basescu si-a asumat in mod explicit toate masurile anticriza. El a vorbit pentru prima oara de inghetarea salariilor, despre modificarea pensiilor speciale, despre interzicerea cumulului pensie – salariu de la stat.

Sunt masuri corecte, dar nepopulare, iar pretul lor electoral este cert. Au totusi si un avantaj, mai ales intr-o tara ca Romania, unde poporul se simte cu mult mai bine atunci cand vede o mana forte la conducerea tarii. Pe asta si mizeaza probabil Traian Basescu. In plus, ele multumesc electoratul de dreapta, din mediul privat, abandonat in toamna de dragul bugetarilor.

Nu e de ignorat nici operatiunea sistematica si concertata de discreditare a presedintelui, orchestrata de moguli. Chiar daca, probabil, nu sunt responsabili pentru toate cele imputate de presedinte, chiar daca unele dintre atacurile acestuia la adresa presei sunt total nejustificate, nimeni nu poate nega ca televizunile de stiri, cel putin, sunt orientate cu obstinatie anti-Basescu.

Daca stirile mai pastreaza aparentele, in talk-show-uri sunt invitati si isi fac numarul cu maxima agresivitate preponderent oameni care au o aversiune viscerala fata de Traian Basescu.

Ce alta explicatie poate avea, de exemplu, mediatizarea constanta a lui Victor Ciorbea, scos brusc de la naftalina istoriei pentru a-l demoniza pe presedinte? Asa se face ca totul, de la arestarea lui Becali, la gripa porcina din Mexic, este, nu-i asa, efectul unei manipulari/intoxicari/perdele de fum pusa la cale de Traian Basescu.

Dar daca Traian Basescu va pierde alegerile, asta nu se va intampla in principal din cauza mogulilor si a erodarii in functie. El va deconta nu numai efectele crizei, ci, mai ales, pe cele ale dezmagirii pe care a provocat-o in ultimele luni.

Cine mai e Traian Basescu?

Ascensiunea lui Traian Basescu a fost aceea a unui personaj antisistem, diferit de restul politicienilor, frust pana la badaranie, dar perceput ca onest, capabil sa-si dea demisia din Parlament pentru a fi anchetat penal si mereu gata de lupta in numele propriilor principii, singur impotriva tuturor.

El a inventat tepele din piata Victoriei, el a denuntat sistemul ticalosit, el a vorbit despre mafia personala a lui Adrian Nastase, lui i-a fost atribuita ofensiva DNA impotriva coruptiei din politica. A hartuit guvernul liberal in numele principiilor pentru care a fost ales in functie si de aceea a si fost reconfimat zdrobitor la referendum. De asta a intrat in razboiul devastator cu Dinu Patriciu, razboi care transformat Romania in camp de lupta.

Si timp de 4 ani electoratul i-a ramas alaturi, cu erodarile inevitabile mandatului.

De la localele de anul trecut, insa, ceva a inceput sa schimbe, atunci cand, explicand alegerea baronilor in fruntea consiliilor judetene presedintele a spus ca poporul nu alege mafioti. Putea fi un accident, dar n-a fost.

In campania electorala, presedintele, care-si asumase blocarea legii pensiilor pentru ca nu era fundamentata, a devenit avocatul populist al aberantei legi privind lefurile profesorilor. A promulgat-o si a garantat aplicarea ei dupa alegeri. A mintit grav, devenind partas la fraudarea morala a votului.

Dupa alegeri a binecuvantat un Guvern in care au intrat exact oamenii pe care i-a demonizat, mafia lui Adrian Nastase, suspecti de colaborare cu Cosa Nostra, cu nimic mai buni decat Patriciu si Fenechiu. A chefuit cu ei de Anul Nou, a tacut la impartirea nerusinata a cascavalului care, practic, a blocat activitatea guvernului.

N-a cracnit la feudalizarea Romaniei si a incercat sa acopere enormitatile periculoase din noile coduri penale, a mangaiat pe cap politia corupta. A lasat neclarificate suspiciuni grave in privinta afacerilor familiei sale, a tolerat ambitiile poltice ale beizadelei si a intrat in conflict cu lideri ai societatii civile care, de-a lungul timpului, si-au pus pielea in bat pentru a apara, alaturi de el, anumite valori.

A facut toate acestea pentru ca Romnia sa aiba un Guvern puternic la vreme de criza, vor spune aparatorii sai. Dar inainte de alegerile din toamna presedintele dadea garantii ca, orice ar fi, nu va face niciodata compromisuri care sa lezeze principiile dupa care se condusese pana atunci. Si exact asta a facut. O fi meritat pretul?

Aceste actiuni sau, dimpotriva, inactiuni l-au transformat pe Traian Basescu intr-un personaj foarte indepartat de cel care in 2004 castiga cele mai dramatice alegeri ale Romanei, dupa 1989. O rebranduire a produsului politic, dupa 4 ani, era necesara, insa noul Traian Basescu arata o schimbare in substanta produsului politic.

Practic, in cateva luni el a demontat impresia ca e altfel decat ceilalti politicieni. S-a autoredus la conditia de inca “un rau” intre celelalte rele ale politicii. Ramane de stabilit doar daca e un rau mai mic sau mai mare decat competitorii sai.

Sursa http://www.ziare.com

Elena merge mai departe

Dragostea pentru politică a Elenei Băsescu vine din prezenţa permanentă a spiritului de competiţie, şi ea nu încearcă să conducă ci să reprezinte tinerii. “Îmi place politica pentru că aici există în permanenţă un învingător şi un învins. Nu vreau să conduc ci sper să reprezint mai bine tinerii”, a explicat Elena într-un interviu în exclusivitate pentru Antena1Elena Băsescu are o cotă electorală cât PNL şi UDMR la un loc. Aceasta este concluzia sondajului Companiei de Cercetare Sociologică şi Branding, realizat telefonic în primele ore de la demisia fiicei preşedintelui din PD-L. În cursa alegerilor pentru Parlamentul European conduce PD-L cu 35%, urmat de Alianţa PSD+PC cu 30% şi Elena Băsescu cu 16%. sursa: antena3

Elena Băsescu a arătat încă o dată cartonaşul roşu celor care au încercat să o faulteze.

Dupa toată agitaţia din presă şi a unor din societatea civilă începusem să cred că Elena Băsescu a devenit un pericol public. “Românii sunt indignaţi, alţii de-a dreptul revoltaţi” – scria Suomen Kuvalehti. Eu nu am văzut pe stradă români indignaţi că Elena Băsescu va candida la Europarlamentare. Nu s-a plâns niciun vecin de bloc, nicio persoană cu care am discutat nu s-a arătat revoltată Problemele românilor sunt altele, au nevoie de pensii mai mari, de străzi asfaltate, de locuri de muncă, de medicamente. Presa poate să pună i n continuare etichete, să critice, să analizeze si să încerce să formeze un curent anti Băsescu, dar nu face decât să trezească oamenii din pasivitate. Parcă s-a creat în România un curent de a distruge incă din faşă orice idee, proiect politic sau persoana care doreste să se implice.

De ce nu reflecta presa si actiuni pozitive, de ce tese numai povesti negative? Da, stiu raspunsul – astfel de povesti vind mai bine, asta cer cetateanii, la drame se uita romanii. Asa imi ziceam si eu ca avem posturile TV care le meritam. Dar sunt persoane care vor sa fie informate corect, vad dincolo de aparente si de sticla ecranului TV.
Azi a venit la mine la birou un domn de vreo 60 ani si m-a intrebat unde poate semna pentru a o sustine pe Elena Basescu. Mi-a zis ca e nedrept ce ii se intampla si abia cand a vazut emisiunea cu Traian Basescu a aflat ce studii are Elena si ca este deja stagiar la Parlamentul European. Era suparat pentru ca desi avea spijinul PDL si a organizatiei de tineret a fost nevoita sa-si dea demisia si sa candideze ca independent. M-a intrebat de ce presa nu prezinta realizarile ei, de ce nu vorbeste despre studiile care le are, de ce nu prezinta o zi de lucru a ei in parlament. Mi-a lasat numarul de telefon si m-a rugat sa-l sun cand am listele si sa ii dau si dumnealui un exemplar ca sa adune semnaturi pentru Elena. Sunt convinsa ca e doar un exemplu, mai sunt multe persoane care gandesc la fel.
Ieri, Elena Basescu a arat inca o data cartonasul rosu celor care au incercat sa o faulteze. Decizia ei de a nu se ascunde in spatele unei liste era singura solutie de a pune punct atacurilor din presa, sunt convinsa ca tot se vor mai gasi comentarii de facut, dar nu vor mai fi atat de dure ca inainte. Prin gestul ei a reusit sa trezeasca in oameni simtul civic care pentru multi era dat in uitare. A strange 10.000 de semnaturi este mult mai usor decat sa stai sa incasezi lovitura dupa lovitura in mass-media, intodeauna cei care au avut curajul sa iasa pe strada si sa discute cu oamenii au avut de castigat. Bravo, Elena!

Andreea Stoleru-OTPDL Iasi

Europarlamentarele – joc de lumini si umbre

Europarlamentarele – joc de lumini si umbre

PD-L – salvatorii neamului, PSD – locomotiva pentru Geoana, PNL – trambulina a lui Antonescu, Corneliu Vadim Tudor – spaima hotilor cu un singur vardist.

Simpla enumerare a strategiilor de campanie dezvaluite de ziarul “Cotidianul” arata cam cata legatura este intre campania electorala pentru europarlamentare si temele fundamentale ale Uniunii Europene.

Nimic despre Controversele la zi care preocupa Bruxelles-ul si Strasbourg-ul: Constitutia europeana, revizuirea bugetului, politica fiscala.

Reactia fireasca a unui observator avizat al vietii politice de dincolo de albia Dambovitei ar fi aceea de indignare: inca o data, politicienii romani prefera mesajele rudimentare, in loc sa-si riste cateva procente de dragul unei lupte ceva mai sofisticate.

Pe de alta parte, daca invatam sa gandim cu mintea lor prin fisa postului cinica si pragmatica, cine i-ar putea condamna? Intr-o tara in care Gigi Becali isi resusciteaza cariera politica datorita unui sejur de doua saptamani in arestul preventiv, de ce s-ar mai chinui cineva sa parieze pe sofisticare si teme fundamentale?

Cata vreme nici politicienii si nici presa nu reusesc si poate nu au nici un interes sa sparga cercul vicios al derizoriului, nimeni nu poate sa spere la mai mult.

Pe de alta parte, ramane de discutat cat de eficiente sunt aceste mesaje. Incercarea simultana a PSD si PD-L de a se desprinde unul de celalalt in timp ce sunt vecine de masa la Palatul Victoria risca mai degraba sa insulte inteligenta electoratului in loc sa-i stimuleze impulsul de a stampila corespunzator.

Demersul PNL de a folosi campania ca un prim instrument de a atrage simpatie pentru Antonescu are toate sansele sa-i foloseasca doar candidatului prezidential, iar partidul sa nu se aleaga cu nimic.

Revenit la bursa electorala dupa o lipire conjuncturala de imaginea lui Becali, Vadim Tudor este dependent de rezistenta acestei unde de soc de simpatie.

In final, europarlamentarele raman ceea ce stiam cu totii ca vor fi: un test cu o relevanta incerta pentru marele experiment electoral al prezidentialelor.

Sursa: Ziare.com
Autor: Oana Dobre

Cu ce partid o sa votati la euro parlamentare

Scoala Nationala De Comunicare

Organizaţia de Tineret a PDL a lansat vineri 6 martie la Bucureşti, la Palatul Parlamentului, proiectul Şcoala Naţională de Comunicare Politică organizată împreună cu Fundaţia Hanns Seidel şi Facultatea de Jurnalistică a Univ. Lucian Blaga din Sibiu.

Proiectul presupune organizarea unor serii de seminarii pe întreaga durată a anului la care participă 24 de tineri din toată ţara, lideri ai OT PDL.

,, Partidul Democrat Liberal are o organizaţie de tineret puternică, o pepinieră care trebuie să propună permanent tineri politicieni valoroşi, profesionişti şi bine pregătiţi. Avem nevoie de o nouă mentalitate a clasei politice şi ea poate fi adusă de tineri bine pregătiţi în domeniul politicii.” a declarat cu ocazia deschiderii preşedintele OT PDL, d-na Ministru Monica Iacob-Ridzi.

La deschidere au mai participat partenerii acestui proiect, Klaus Sollfrank, director general Fundaţia Hanns Seidel România şi profesorul Ion Dur, decanul facultăţii de Jurnalistică din Sibiu. precum şi membri Biroului Permanent Naţional al OT PDL.

Cursurile îşi propun formarea şi însusirea cât mai completă a domeniului comunicării politice de către tineri lideri din OT PDL, astfel incât PDL să aiba in interior formati tineri politicieni bine pregătiţi în domeniul comunicării, specialisti în comunicare, consilieri de imagine, tineri care să poată face la rândul lor traininguri în organizaţiile din care provin după principiul ,,învaţă şi fă mai departe“.

În primul seminar desfăşurat de vineri până duminică tinerii cursanţi au abordat alături de profesorul Cristian Pârvulescu, preşedinte Pro Democraţia, problema doctrinară, clivajele politice şi identitatea politică a partidelor în contextul european. Discuţiile şi dezbaterile au fost însoţite de organizarea unor ateliere de lucru.

Scoala Naţională de Comunicare Politică a OT PDL, organizată de OT PDL în colaborare cu Fundaţia germană Hans Seidel, îşi propune să ridice ştacheta calităţii noilor politicieni. OT PDL este o pepiniera a partidului şi în acest sens, una din preocupări trebuie să fie formarea tinerilor ca viitori oameni politici de calitate. Existenţa unei scoli permanente care să formeze anual un număr de specialişti este necesară.